Mai cântă inimă, mai cântă,
Ridică-te pân’ la a morții zvonuri
Cum boaba de muștar în lut se-mplântă,
Pulsează înspre cer în mii de tonuri.

În tine Domnul și-a zidit altar
Cu mirodenii albe, înstelate,
Pe care doruri ard și nu e rar
Mirosul închinării-adevărate.

Încep să cânte-n gând privighetori
Cu trilul lor mai dulce decât mierea
Rupându-mi somnul între-amurg și zori.
E-așa de lângă mine învierea!

Aud în mine chiot îngeresc -
Un madrigal sau poate o lumină.
Pe-o ramură uscată-nmuguresc
Sfințite zări ca zumzetu-n stupină.

Culege Doamne, strânge Tu recolta
Cuprinsă între inimă și cer.
Eu am căzut acolo, la Golgota,
Iubirii Tale-i sunt prizonier.